Vitamina D ajută organismul să folosească eficient calciul și fosforul, fiind importantă pentru oase, dinți și funcționarea normală a mușchilor. În lunile reci, producția la nivelul pielii scade deoarece zilele sunt mai scurte, hainele acoperă corpul, iar timpul petrecut în aer liber este redus. Alimentația furnizează vitamina D, dar numărul surselor naturale este limitat.
Deficitul poate să nu provoace simptome la început. Oboseala, durerile musculare și lipsa de energie pot apărea, însă au multe alte cauze și nu confirmă singure problema. Analiza nu este necesară automat pentru fiecare persoană la începutul iernii. Ea devine utilă când există simptome sugestive, boli care afectează absorbția sau metabolismul vitaminei D, tratamente cu risc ori probleme osoase cunoscute.
Ce rol are vitamina D și de ce poate scădea iarna
Vitamina D contribuie la menținerea concentrațiilor normale de calciu și fosfor în sânge. Atunci când nivelul ei este foarte mic, organismul nu mai mineralizează corect țesutul osos. La adulți poate apărea osteomalacia, iar la copii se poate dezvolta rahitismul.
O parte din necesar este produsă în piele sub acțiunea radiațiilor ultraviolete. Iarna, această producție poate fi mult redusă. Expunerea prin geam nu are același efect, deoarece sticla blochează o mare parte din radiațiile necesare.
Riscul de deficit poate fi mai mare în cazul persoanelor care:
- petrec foarte puțin timp afară;
- locuiesc în centre de îngrijire sau nu se pot deplasa;
- poartă haine care acoperă cea mai mare parte a pielii;
- au pielea mai pigmentată;
- au vârsta înaintată;
- urmează o alimentație săracă în surse de vitamina D;
- au obezitate;
- suferă de boli digestive care reduc absorbția;
- au trecut printr-o intervenție bariatrică;
- au boli cronice de ficat sau rinichi;
- iau anumite medicamente pe termen lung.
Boala celiacă, boala Crohn și alte afecțiuni asociate cu malabsorbția pot reduce absorbția vitaminei D. Unele tratamente anticonvulsivante, glucocorticoizii și alte medicamente pot influența metabolismul acesteia. Riscul individual trebuie evaluat împreună cu medicul.
Sursele alimentare includ peștele gras, gălbenușul, ficatul și produsele fortificate. Somonul, sardinele, macroul și heringul pot contribui la aport, dar cantitatea diferă în funcție de specie și preparare. Alimentația singură poate fi insuficientă pentru unele persoane.
Care sunt semnele deficitului de vitamina D
Un deficit ușor poate rămâne mult timp fără manifestări evidente. Din acest motiv, lipsa simptomelor nu arată sigur că nivelul este optim. Totuși, nici oboseala izolată nu justifică automat diagnosticul.
Manifestările care pot apărea includ:
- oboseală persistentă;
- dureri osoase sau sensibilitate la nivelul oaselor;
- dureri musculare difuze;
- slăbiciune musculară;
- dificultate la urcarea scărilor sau ridicarea de pe scaun;
- crampe sau spasme musculare;
- mers nesigur și căderi repetate;
- fracturi apărute la traumatisme mici.
Slăbiciunea afectează adesea musculatura apropiată de trunchi, inclusiv coapsele și umerii. O persoană poate observa că se ridică mai greu din poziția șezând sau că obosește repede la mers.
Durerile pot fi resimțite la nivelul spatelui, bazinului, coastelor sau membrelor. Aceste simptome se întâlnesc însă și în boli reumatice, tulburări ale tiroidei, anemie sau afecțiuni musculare. Analiza și evaluarea medicală sunt necesare pentru stabilirea cauzei.
În formele severe, scăderea calciului poate provoca furnicături în jurul gurii, spasme, crampe intense sau, rar, convulsii. Aceste manifestări necesită evaluare medicală rapidă.
La copii, deficitul sever poate afecta dezvoltarea scheletului. Semnele pot include întârzierea creșterii, slăbiciune musculară, dureri, întârzierea mersului sau deformări ale membrelor. Copilul trebuie consultat de medic, fără administrarea unor doze mari după presupuneri.
Deficitul de vitamina D nu poate fi diagnosticat pe baza căderii părului, a răcelilor repetate sau a dispoziției scăzute. Aceste probleme pot avea multe explicații. Promisiunile că suplimentele rezolvă automat oboseala, imunitatea sau depresia trebuie privite cu prudență.
Când merită să faci analiza
Testarea de rutină a tuturor adulților sănătoși și fără simptome nu este recomandată. Faptul că este iarnă nu înseamnă automat că trebuie să verifici nivelul în fiecare an.
Analiza poate fi justificată dacă există:
- dureri osoase sau slăbiciune musculară fără explicație;
- suspiciune de osteomalacie ori rahitism;
- osteoporoză sau fracturi de fragilitate;
- calciu scăzut în sânge;
- malabsorbție intestinală;
- boală cronică renală sau hepatică;
- tratamente care afectează oasele ori vitamina D;
- o intervenție bariatrică;
- deficit sever descoperit anterior;
- lipsa răspunsului la un tratament recomandat.
Testul corect este 25-hidroxivitamina D, notată 25(OH)D. Analiza numită 1,25-dihidroxivitamina D nu este testul obișnuit pentru verificarea rezervelor și se folosește în situații medicale speciale.
Rezultatul poate fi exprimat în nanograme pe mililitru sau nanomoli pe litru. Un nanogram pe mililitru corespunde cu 2,5 nanomoli pe litru. Verifică unitatea înainte să compari două rezultate.
Pragurile pot varia între laboratoare și ghiduri. În linii generale, o valoare sub 12 ng/ml este considerată deficit, iar intervalul dintre 12 și 20 ng/ml poate indica un nivel insuficient. Pentru majoritatea persoanelor, valori de cel puțin 20 ng/ml sunt considerate adecvate pentru sănătatea osoasă, însă ținta poate diferi în anumite boli.
Medicul poate recomanda și alte investigații, precum calciu, fosfor, fosfatază alcalină, parathormon și evaluarea funcției renale. Interpretarea unei singure valori fără context poate duce la suplimentare inutilă.
Cum previi deficitul fără să iei doze la întâmplare
Ieșirile regulate în aer liber, alimentația variată și suplimentarea corectă pot ajuta în sezonul rece. Nu există însă un număr universal de minute de expunere la soare. Producția depinde de anotimp, oră, vârstă, pigmentul pielii, suprafața expusă și zona geografică.
Suplimentele trebuie alese în funcție de vârstă, alimentație, afecțiuni și tratamente. Sugarii, copiii, gravidele, vârstnicii și persoanele cu boli cronice pot avea recomandări diferite. Un tratament pentru deficit confirmat nu este același lucru cu o doză zilnică de întreținere.
Evită administrarea unor doze foarte mari săptămânale sau lunare fără indicație. Vitamina D se poate acumula, iar excesul poate crește periculos calciul din sânge. Pot apărea greață, vărsături, sete intensă, urinări frecvente, slăbiciune, pietre la rinichi și tulburări de ritm cardiac.
Persoanele cu pietre la rinichi, calciu crescut, sarcoidoză, boli renale sau tratamente multiple trebuie să ceară sfatul medicului înainte de suplimentare. Contează și vitamina D deja prezentă în multivitamine ori produse cu calciu.
Iarna crește riscul unui aport insuficient, dar analiza nu trebuie făcută automat de orice persoană sănătoasă. Simptomele persistente, bolile osoase, malabsorbția și anumite tratamente justifică o discuție cu medicul. Testarea corectă și o doză adaptată sunt mai sigure decât suplimentele luate în cantități mari fără evaluare.
