Când se face rectificarea bugetară

Rectificarea bugetară este un proces esențial în administrarea finanțelor publice. Ea permite ajustarea bugetului de stat aprobat la începutul anului, în funcție de evoluțiile economice și de nevoile reale ale statului.

Deși pentru mulți pare o simplă modificare tehnică, rectificarea bugetară este, în realitate, un instrument puternic de guvernare economică și politică. Prin ea, Guvernul decide unde taie și unde alocă mai mulți bani, influențând direct domenii precum sănătatea, educația, investițiile publice sau pensiile.

Pentru a evita abuzurile, legea prevede reguli stricte privind momentul, condițiile și frecvența acestor rectificări. Astfel, statul menține echilibrul între flexibilitatea necesară și disciplina fiscală obligatorie.

Ce este rectificarea bugetară

Rectificarea bugetară reprezintă modificarea bugetului de stat în cursul anului fiscal, în funcție de:

• nivelul real al veniturilor colectate;
• cheltuielile suplimentare apărute;
• modificările macroeconomice (inflație, creștere economică, curs valutar etc.).

Rectificarea are rolul de a:

• corecta estimările inițiale;
• aloca fonduri suplimentare acolo unde este nevoie;
• reduce cheltuielile nejustificate;
• menține echilibrul între venituri și cheltuieli.

Pe scurt, rectificarea este modul prin care Guvernul adaptează bugetul la realitatea economică din teren.

Când se face rectificarea bugetară

Conform Legii finanțelor publice nr. 500/2002 și Legii responsabilității fiscal-bugetare, rectificarea bugetară se poate face de două ori pe an, în perioadele:

• după 1 iulie (prima rectificare, în trimestrul III);
• după 1 noiembrie (a doua rectificare, în trimestrul IV).

Această limitare este impusă pentru a asigura stabilitatea bugetară și pentru a evita modificările prea frecvente ale alocărilor financiare.

Rectificarea nu se poate face:

• în primele șase luni ale anului;
• fără o analiză a execuției bugetare;
• fără avizul Consiliului Fiscal.

În situații excepționale (de exemplu, dezastre naturale, pandemii, crize economice), Guvernul poate propune o rectificare suplimentară, dar numai justificat și în limitele legii.

Cine face rectificarea bugetară

Rectificarea bugetară este un act exclusiv al Guvernului, coordonat de Ministerul Finanțelor.

Etapele sunt următoarele:

1. Analiza execuției bugetare: Ministerul Finanțelor evaluează veniturile și cheltuielile realizate până la jumătatea anului.
2. Consultarea ordonatorilor principali de credite: fiecare minister transmite nevoile sale suplimentare sau propunerile de ajustare.
3. Proiecția noului echilibru bugetar: se stabilesc noile limite de venituri, cheltuieli și deficit.
4. Elaborarea proiectului de rectificare: sub formă de ordonanță de urgență, avizată de Consiliul Fiscal.
5. Aprobarea în ședință de Guvern: după adoptare, ordonanța se publică în Monitorul Oficial.

După publicare, modificările devin oficiale, iar instituțiile publice trebuie să-și ajusteze execuțiile financiare.

Când este necesară rectificarea bugetară

Rectificarea bugetară devine necesară atunci când:

• veniturile statului diferă semnificativ de cele prognozate;
• apar cheltuieli neprevăzute, cum ar fi dezastre naturale, crize energetice, pandemii sau conflicte;
• Guvernul lansează programe noi de investiții sau măsuri sociale;
• inflația sau creșterea economică modifică echilibrele bugetare;
• este nevoie de transferuri între ministere sau autorități.

Practic, rectificarea este o ajustare de curs menită să țină finanțele publice pe drumul corect.

Când nu poate fi făcută rectificarea bugetară

Legea interzice rectificarea bugetară:

• în primele 6 luni ale anului fiscal;
• fără respectarea țintei de deficit bugetar;
• fără avizul Consiliului Fiscal;
• în perioadele de campanie electorală, dacă aceasta ar putea influența votul;
• în scopuri politice, prin alocări discreționare.

Scopul acestor limitări este să protejeze bugetul de decizii arbitrare și de utilizarea sa ca instrument electoral.

Când este pozitivă sau negativă rectificarea

Rectificarea bugetară poate fi:

• pozitivă: când veniturile statului sunt mai mari decât s-a estimat, permițând alocări suplimentare;
• negativă: când veniturile scad, iar Guvernul trebuie să reducă cheltuielile pentru a menține echilibrul.

O rectificare pozitivă este un semn de creștere economică și colectare eficientă.
O rectificare negativă indică probleme economice sau planificare bugetară greșită.

În practică, România a trecut prin ambele situații, de la ani de expansiune bugetară la perioade de austeritate fiscală.

Cum se face rectificarea bugetară

Procesul de rectificare bugetară urmează câțiva pași clari:

1. Analiza execuției bugetare: Ministerul Finanțelor verifică gradul de realizare a veniturilor și cheltuielilor;
2. Actualizarea prognozei macroeconomice: în funcție de inflație, PIB și curs valutar;
3. Stabilirea priorităților: Guvernul decide ce sectoare primesc fonduri suplimentare (sănătate, educație, apărare etc.);
4. Consultarea Consiliului Fiscal: acesta emite un aviz obligatoriu, dar neconstrângător;
5. Adoptarea prin ordonanță de urgență: actul este aprobat de Guvern și publicat în Monitorul Oficial.

Ulterior, fiecare minister își actualizează bugetul propriu, în conformitate cu noile alocări.

Când poate Parlamentul influența rectificarea

Deși rectificarea bugetară este inițiată de Guvern, Parlamentul are posibilitatea de a o analiza și a formula observații după publicarea ordonanței.

Comisiile de buget-finanțe pot:

• solicita explicații ministrului Finanțelor;
• convoca audieri privind alocările suplimentare;
• propune amendamente la legea bugetului de stat, dacă este necesar.

Totuși, Parlamentul nu poate bloca o rectificare deja aprobată prin ordonanță de urgență, dar o poate influența politic și mediatic.

Când trebuie să fie justificată rectificarea bugetară

Guvernul este obligat să prezinte, odată cu rectificarea:

• un raport de execuție bugetară pentru semestrul anterior;
• note de fundamentare pentru fiecare minister;
• o nouă proiecție a PIB-ului și a deficitului;
• explicații privind alocările și tăierile bugetare.

Aceste documente sunt publice și permit o analiză transparentă a deciziilor.

Lipsa justificării clare este considerată o încălcare a principiilor responsabilității fiscale.

Când se face rectificarea bugetară pentru autoritățile locale

Pe lângă bugetul național, există și rectificări bugetare locale, efectuate de:

• consiliile județene, pentru bugetele proprii;
• primării, pentru bugetele comunelor și orașelor.

Acestea se pot face trimestrial, dar numai după aprobarea rectificării naționale.
Astfel, ajustările bugetare locale respectă cadrul macroeconomic stabilit de Guvern.

Când poate fi folosită rectificarea ca instrument politic

Rectificarea bugetară are și o dimensiune politică.

Guvernul poate folosi acest mecanism pentru a:

• recompensa autoritățile locale afiliate politic;
• susține proiecte prioritare pentru anumite regiuni;
• transmite mesaje economice favorabile în anii electorali.

Din acest motiv, legea impune limitări în perioadele premergătoare alegerilor și obligă la publicarea tuturor alocărilor pentru transparență totală.

Când se face ultima rectificare din an

Ultima rectificare bugetară se face, de obicei, în lunile noiembrie–decembrie.

Aceasta are rolul de a:

• redistribui sumele rămase necheltuite;
• suplimenta bugetele ministerelor care au nevoie de fonduri suplimentare;
• asigura plata salariilor și pensiilor până la sfârșitul anului.

Este considerată rectificarea de închidere, menită să închidă anul fiscal fără deficite suplimentare.

Când se publică rezultatele rectificării bugetare

După aprobarea în Guvern, ordonanța de rectificare se publică în Monitorul Oficial, împreună cu:

• anexele cu alocările pe ministere;
• raportul privind impactul asupra deficitului;
• avizul Consiliului Fiscal;
• prognoza economică actualizată.

Publicarea este obligatorie și trebuie făcută în termen de 24 de ore de la adoptare, pentru a asigura transparența procesului.

Când se face rectificarea bugetară: sinteză clară

Pe scurt:

• Rectificarea bugetară se face de regulă de două ori pe an: după 1 iulie și după 1 noiembrie;
• Este elaborată de Guvern, prin Ministerul Finanțelor;
• Nu se poate realiza în primele 6 luni ale anului;
• Este aprobată prin ordonanță de urgență și publicată în Monitorul Oficial;
• Se face numai după analiza execuției bugetare și cu avizul Consiliului Fiscal;
• Poate fi pozitivă (majorări de fonduri) sau negativă (reduceri de cheltuieli);
• În situații excepționale, Guvernul poate face rectificări suplimentare, dar doar cu justificare clară.

Rectificarea bugetară este, în esență, barometrul realității economice.

Ea arată dacă statul și-a planificat bine resursele, dacă economia performează conform așteptărilor și dacă Guvernul reușește să-și respecte promisiunile.

Un stat responsabil nu folosește rectificarea pentru a cârpi găuri, ci pentru a-și adapta politicile la context, cu transparență și rigoare fiscală.